Camerele video digitale IP sau de retea au inclus un dispozitiv (hardvare/software) numit videoserver care comporta legarea acesteia pe o retea de date si implicit alocarea unei adrese IP. Videoserverul converteste semnalul video si il transmite pe reteaua de date, utilizand protocoale specifice acesteia (HTTP, RTSP, UDP). Videoserverul poate prelua comenzi transmise prin reteaua de date pe care le traduce in semnale de control a camerei (ex. controlul focalizarii, pozitiei etc.), eliminand astfel circuitele suplimentare necesare camerelor analogice pentru aceste actiuni.
Camerele video devin astfel microcomputere la care utilizatorii se pot conecta prin intranet/internet, nu numai pentru a avea acces la imaginile captate de acestea, ci si pentru a le transmite diferite comenzi.
Printre beneficiile aduse de aceasta tehnologie, foarte important este faptul ca distanta dintre utilizator si videocamere devine neimportanta. Un alt beneficiu major il constituie posibilitatea de a stoca datele simultan in mai multe locatii diferite, lucru ce se traduce intr-o crestere semnificativa a gradului de siguranta. Imaginile pot fi transmise simultan atat intr-un FTP - continuu sau la declansarea anumitor evenimente prestabilite (ex. – detectarea unei miscari). cat si unui server pe care ruleaza un program specializat ce poate achizitiona imaginile de la una sau mai multe astfel de camere. Acesta le poate inregistra si permite accesul utilizatorilor atat local, cat si de la distanta, printr-un program remote.
Pozitionarea fizica a acestui server se poate face oriunde exista acces la internet. Astfel, utilizatorii sistemului pot vedea, de oriunde s-ar afla, imagini preluate de la mai multe camere video amplasate in orice oras, tara, continent, simultan, prin serverul aflat oriunde pe glob...
|